vineri, 27 august 2010

Ilustri ai trecutului

Cateva citate ,de Emil Cioran!

-Nu eşti un psiholog bun dacă tu însuţi nu eşti un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate şi un inedit care să excite curiozitatea ta continuă.

-Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au văzut-o. Ceilalţi şi‑ au pierdut vederea de atâta aparenţă şi şi-au rănit ochii într-un real minor. Spaţiul oferit de visuri n-are orizont şi astfel se întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.

-Pesimistul trebuie să-şi găsească zilnic câte-o nouă raţiune de a exista: e o victimă a "sensului" vieţii.

-Pentru cine a trăit extazul devenirea nu mai are sens!

-Realitatea este o creaţie a exceselor, a nemăsurii şi a nesăbuinţelor noastre.

-Oricărui gânditor îi trebuie un minimum de cinism, altminteri îl paşte imbecilitatea.

-Tot ce am descoperit, am descoperit consumându-mă. M-am diminuat ca să pot pătrunde anumite adevăruri.

-Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, laşitatea mea cotidiană, justificarea incapacităţii mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele.

-Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.

-Ce-i un artist? Un om care ştie tot - fără să-şi dea seama. Un filozof? Un om care-şi dă seama, dar nu ştie nimic.

-Toate apele au culoarea înecului.

-Omul e cerşetor de existenţă.

-Absolutul e un stadiu crepuscular al voinţei, o stare de foame istovitoare.

-Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pămînt emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele.

-Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic.

-Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează, deoarece nu există un complex de canoane care să-ţi dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferenţiale ale vieţii sufleteşti.

-Nu locuieşti într-o ţară, locuieşti într-o limbă.

-Lenea e un scepticism al cărnii. [absolut genial:))]

-Suspinul e spaţiul ideal al respiraţiei.

-Paradoxul este surâsul formal al iraţionalului

-Pentru că am căutat adevărul, era inevitabil să dau peste minciună.

-Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.

-Cu cât cunoşti mai mult, cu atât vrei să cunoşti mai puţin. Cine nu suferă din cauza cunoaşterii, acela n-a cunoscut nimic.

-Entuziasmul este o formă de delir.

-Nu te poţi iniţia în misterul altuia, dacă tu însuţi n-ai un mister în care să te iniţiezi

-A suferi e modul de a fi activ fără să faci ceva.

-Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva.

-Totul e aşa cum a fost dintotdeauna şi cum fără îndoială va fi când nu va mai fi nimic.

-Avem întotdeauna impresia că putem face ceva mai bine decât ceilalţi. Din păcate, nu avem aceeaşi convingere şi faţă de noi înşine.

-Idioţenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăşi, un neant material.

-Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii...

-Definiţia viului: ceea ce încă nu pute.

-O mare nebunie ne scapă temporar de o mare durere.

-Dragostea este când două salive se întâlnesc.

-Omul e o lume în lume.

-Gânditorul este un emigrant în viaţă.

-A fi sau a nu fi? Nici una, nici alta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu