Soarele se pierde dupa norii de octombrie, dincolo de raze este totul si nimicul lor intr-o gemanare absoluta.Visul si-a primit implinirea si usor-usor ea se regaseste...e o necunoscuta ce il respira cald, stie ca vor fi acolo unde e nu e mult prea sus pentru firul de papadie ca sa isi poata purta pacatul.Si vor arunca cu pietricele in cer, fericirea va cobori purtata de fluturi... Si-a luat zborul...a invins-o frigul si a gonit-o de pe crenguta alaturi de care si-a scris zambetul in verde de vara. Acum i-au ramas doua nuante aurii din amintirea copacului parasit si zboara purtata de vise...E indragostita de vant si crede in ea...se lupta cu gerul si rabda nemiscata in furtuni. Vrea raze de soare sa o incalzeasca uneori... sau macar un pas grabit sa o observe sa ii ofere doua palme protectoare si un ochi care sa ii admire frumusetea...dar oameni sunt trecatori,straini si nepasatori...nu au timp de frunze.Isi ia inima in dinti,nu are nevoie de oameni sa zboare...si atunci mangaiata de vant isi incepe dansul increzatoare spre cer. Zambeste caci crede in iubire...intr-o zi o alta frunza ii va atinge zborul, vor schimba priviri in culori de toamna,vor ajunge la luna .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu